ÎNTUNECÍME, întunecimi, s. f. Întuneric adânc, de nepătruns; beznă, obscuritate. ◊ (Pop.) Întunecime de soare = eclipsă de soare. – Întuneca + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTUNECÍME ~i f. Întuneric de nepătruns; beznă. /întúnec + suf. ~ime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTUNECÍME s. 1. v. beznă. 2. v. întuneric.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Întunecime ≠ lumină
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

întunecíme s. f., g.-d. art. întunecímii; pl. întunecími
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink