ÎNTROIENÍRE, întroieniri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) întroieni și rezultatul ei; înzăpezire. [Pr.: -tro-ie-] – V. întroieni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTROIENÍRE s. v. înzăpezire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

întroieníre s. f., g.-d. art. întroienírii; pl. întroieníri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTROIENÍ, întroienesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu troiene; a (se) înzăpezi. [Pr.: -tro-ie-] – În + troian.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTROIENÍ vb. v. înzăpezi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

întroiení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întroienésc, imperf. 3 sg. întroieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. întroieneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink