ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE, întreprinzători, -oare, adj. Care are spirit de acțiune; care are inițiativă. – Întreprinde + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNTREPRINZĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care știe să întreprindă acțiunile necesare (la momentul oportun); care vădește inițiativă. /a întreprinde + suf. ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. Care este gata să întreprindă ceva; cu inițiativă. ♦ Îndrăzneț. [< întreprinde + -(ă)tor].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (persoană) cu spirit de acțiune, cu inițiativă; (cel) care întreprinde o acțiune. (< întreprinde + -ător)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNTREPRINZĂTÓR adj., s. 1. adj. descurcăreț, (fig.) dezghețat. (O fire ~oare.) 2. s. v. investitor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
întreprinzătór adj. m. (sil. -prin-) prinzător
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
întreprinzătór, -oáre s.m.f. Persoană care creează și se ocupă de o întreprindere, de o afacere etc. ◊ „Agenția Națională pentru Privatizare și Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii invită uniunile și asociațiile întreprinzătorilor particulari legal constituite să o contacteze de urgență la telefoanele [...]” R.l. 1 V 91 p. 6. ◊ „Un întreprinzător particular construiește o fabrică de bioxid de carbon.” R.l. 21 IX 93 p. 4; v. și 6 IX 90 p. 1, 22 IX 93 p. 4 (din (a) întreprinde; DEX, DN3 – numai adj., cu alt sens; Laura Vasiliu în LR 3/92 p. 166169)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink