ÎNTREGULÍȚĂ, întregulițe, adj. (Fam., întărind pe „întreagă”) Diminutiv al lui întreagă. – Întreg + suf. -uliță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

întregulíță adj. f., pl. întregulíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink