ÎNTREGULÉȚ, întreguleți, adj. (Fam., întărind pe „întreg”) Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

întreguléț adj. m., pl. întreguléți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink