ÎNTREGÚȚ, -Ă, întreguți, -țe, adj. (Fam., întărind pe „întreg”, „întreagă”) Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

întregúț adj. m., pl. întregúți; f. sg. întregúță, pl. întregúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink