ÎNTRÁRE s. f. v. intrare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNTRÁ vb. I. v. intra2.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
î́ntre tímp loc. adv.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
intráre f. Acțiunea de a intra: intrarea în această sală e oprită. Acțiunea de a intra triunfal [!]: intrarea unuĭ învingător într´un oraș. Locu pe unde se intră: l-am întîlnit la intrarea teatruluĭ. Vestibul, tindă: a-țĭ lăsa galoșiĭ la intrare. Stradă mică spre o grădină (ca spre Cișmigiŭ, în București). Dreptu de a intra, de a asista: a avea intrarea liberă la teatru. Primele mîncărĭ servite la prînz și considerate ca început al prînzuluĭ (fr. entrée). Fig. Debut, introducere: acest artist șĭ-a făcut o intrare strălucită în lume. Intrarea în biserică (a Maĭciĭ Domnuluĭ), o sărbătoare ortodoxă la 21 Novembre [!] (Ovidenia). – În nord întrare.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
íntru, a -á v. intr. (lat. ĭntrare, din aceĭașĭ răd. cu în, întru și intre; it. entrare [rar intrare], eng. fr. entrer, pv. sp. pg. entrar). Trec de afară în ăuntru [!]: a intra în casă. Îs admis: a intra în Academie. Încap: obĭectele cîte intră în raniță. Fac parte din compozițiune: medicament în care intră fer [!]. Încep, ajung la saŭ în: am intrat în anu noŭ. Intru în serviciŭ, încep serviciu. Intru în armată, în călugărie, mă fac militar, călugăr. Intru într´o familie, mă căsătoresc cu un membru al eĭ. Intru în subĭect orĭ în materie, încep a vorbi despre. A-țĭ intra ceva în cap, a începe să crezĭ ceva. A intra în voĭa cuĭva, a-ĭ face pe plac. Această stofă intră la spălat, se strînge, se îngustează la spălat. – În nord întru, în Serbia untru.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink