ÎNTRAJUTORÁ, întrajutorez, vb. I. Refl. recipr. A se ajuta unul pe altul. – Din întrajutorare (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNTRAJUTORÁ mă ~éz intranz. A se ajuta reciproc (unul cu altul). /Din întrajutorare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

întrajutorá vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. întrajutoréz, 3 sg. și pl. întrajutoreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink