ÎNTORTOCHETÚRĂ, întortocheturi, s. f. Cotitură, sinuozitate (a unui drum). ♦ Fig. Complicație, încurcătură. – Întortochea + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTORTOCHETÚRĂ ~i f. rar Loc unde ceva (mai ales un drum sau un râu) se întortochează; învârtecuș. /a (se) întortochea + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTORTOCHETÚRĂ s. 1. v. cotitură. 2. v. încâlcitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

întortochetúră s. f., g.-d. art. întortochetúrii; pl. întortochetúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink