întălăluí, întălăluiésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se da în dragoste cu cineva, a se îngurlui. 2. a se uni cu cineva pentru anumite interese.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNTĂLĂLUÍRE s. f. v. întălălui. [DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink