întăfoșáre s.f. (reg.) încotoșmănare, înfofolire, încotoșmare, încroșnare, îmboldorire.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

întăfoșá vb. I (reg.) a (se) îmbrăca bine: de iarnă, cu nouă cojoace (ca baba Dochia); a (se) încotoșmăna, a (se) încotoșma, a (se) încroșna, a (se) îmboldori, a (se) înfofoli.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink