ÎNTÂIETÓR, -OÁRE, întâietori, -oare, adj. (Înv.) Care ocupă locul de frunte, locul întâi, dintâi. – Din întâi² + suf. -(e)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTÂIETÓR adj. v. prioritar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink