ÎNSURĂȚÉL, însurăței, s. m. Bărbat (tânăr) însurat de curând; (la pl.) soți (tineri) de curând căsătoriți. – Însurat² + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNSURĂȚÉL ~i m. Tânăr însurat nu demult. ◊ Tineri ~i soți căsătoriți de curând. /însurat + suf. ~el
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

însurățél s. m., pl. însurățéi, art. însurățéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

însurățél s., pl. eĭ (dim. d. însurat). Însurat de curînd.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink