însulițáre s.f. (înv.) împungere, străpungere (cu sulița; ca sulița).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNSULIȚÁ, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. – Din în- + suliță.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

însulițá, însulițéz, vb .I (înv.) a străpunge cu sulița; a împunge cu sulița.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

însulițéz v. tr. Vechĭ. Împung cu sulița. V. împușc, săgetez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink