ÎNSETOȘÁRE s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a însetoșa; însetare. – V. însetoșa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNSETOȘÁRE s. v. însetare, sete.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

însetoșáre s. f., g.-d. art. însetoșării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNSETOȘÁ, însetoșez, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) A înseta. – În + setos.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNSETOȘÁ vb. v. înseta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

însetoșá vb., ind. prez. 1 sg. însetoșéz, 3 sg. și pl. însetoșeáză, 1 pl. însetoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. însetoșéze; ger. însetoșând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

însetoșéz v. tr. (d. setos). Fac să simtă sete: am însetoșat calu călărind. V. intr. Însetez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink