ÎNSCEPTRÁT, -Ă, însceptrați, -te, adj. (Rar) Care poartă sceptru. – Din în- + sceptru.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

însceptrát, însceptrátă, adj. (înv.) care ține sceptrul.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*însceptrát, -ă adj. Rar. Cu sceptru, ținînd sceptru: mînă însceptrată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink