ÎNSCĂUNÁT, -Ă, înscăunați, -te, adj. Care s-a urcat pe tron; care a primit demnitatea de arhiereu; p. gener. ajuns la putere, instaurat. [Pr.: -scă-u-] – V. înscăuna.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNSCĂUNÁT adj. întronat. (Domnitor ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNSCĂUNÁ, înscăunez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza pe tron ca domn al țării; a (se) încorona, a (se) întrona. ♦ Tranz. A numi, a alege un arhiereu; p. gener. a numi într-o funcție, a instala într-un post. [Pr.: -scă-u-] – În + scaun.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNSCĂUNÁ ~éz tranz. 1) (domnitori, regi, împărați) A pune la domnie; a așeza în scaunul domniei; a întrona. 2) A face să se înscăuneze; a întrona; a încorona. 3) fig. A numi în mod oficial (într-o funcție, într-un post); a învesti. [Sil. în-scă-u-] /în + scaun
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNSCĂUNÁ mă ~éz intranz. (despre domnitori, regi, împărați) A veni la domnie; a se așeza în scaunul domniei; a se întrona. /în + scaun
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNSCĂUNÁ vb. a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A înscăuna ≠ a detrona, a răsturna
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înscăuná vb. (sil. -scă-u-), ind. prez. 1 sg. înscăunéz, 3 sg. și pl. înscăuneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înscăunéz v. tr. (d. scaun). Pun în scaun, întronez, instalez: a înscăuna un episcop. V. descăunez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink