ÎNROBITÓR, -OÁRE, înrobitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care înrobește pe cineva. – Înrobi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNROBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane, popoare) Care subjugă, aduce în stare de robie pe alții. /v. a înrobi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNROBITÓR adj., s. robitor, (rar) subjugător, (înv.) prădător. (Stat ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Înrobitor ≠ dezrobitor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înrobitór adj. m., s. m., pl. înrobitóri; f. sg. și pl. înrobitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink