ÎNRĂMÁRE s. încadrare. (~ unui tablou.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNRĂMÁ, înrămez, vb. I. Tranz. A pune un obiect în ramă; a încadra. – În + ramă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNRĂMÁ ~éz tranz. A pune în ramă; a încadra. /în + ramă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNRĂMÁ vb. a încadra. (A ~ un tablou.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înrămá vb., ind. prez. 1 sg. înrăméz, 3 sg. și pl. înrămeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*înraméz, a -ămá, v. tr. (d. ramă). Pun în ramă, încadrez (un tabloŭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink