ÎNOTĂTÚRĂ, înotături, s. f. (Pop.) Înotare. – Din înota + suf. -(ă)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNOTĂTÚRĂ s. v. înot, înotare, înotat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înotătúră f., pl. ĭ. Modu de a înota: înotătură voĭnicească.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink