ÎNOTĂTÓR, -OÁRE, înotători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate. 2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. – Înota + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNOTĂTÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care înoată. /a înota + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNOTĂTÓR² ~i m. și f. Persoană care practică înotul. /a înota + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNOTĂTÓR s. v. marinar, navigator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înotătór adj. m., s. m., pl. înotătóri; (ființă, aripioară) f. sg. și pl. înotătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înotătór, -oáre adj. Care înoată saŭ știe să înoate. S. f., pl. oare (că se subînțelege aripă, tradus după fr. nageoire). Șt. nat. Aripă de pește. Pasăre înotătoare, palmipedă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNOTĂTOÁRE ~ f. Organ de înot la unele animale acvatice; aripioară. ~ pectorală. /a înota + suf. ~ătoare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNOTĂTOÁRE s. (ANAT.) aripă, aripioară. (~ crapului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a avea plămâni de înotătoare expr. (d. femei) a avea sânii mari
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink