ÎNNOPTÁRE s. f. Faptul de a (se) înnopta; cădere a nopții, înnoptat1. – V. înnopta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNNOPTÁRE s. înnoptat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înnoptáre s. f., g.-d. art. înnoptării
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNNOPTÁ, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. ◊ Loc. adv. Pe înnoptat (sau înnoptate) = la căderea nopții. 2. Intranz. A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva. – În + noapte.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ÎNNOPTÁ ~éz intranz. (despre persoane) 1) A se reține sau a rămâne până la căderea nopții; a fi prins de noapte. 2) A rămâne peste noapte; a petrece noaptea. /în + noapte
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ÎNNOPTÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se face noapte; a cădea noaptea. /în + noapte
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNNOPTÁ vb. 1. a se întuneca, (înv. și reg.) a (se) întunerici. (E târziu, s-a ~.) 2. (pop.) a mânea. (A ~ la un han.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înnoptá vb., ind. prez. 1 sg. înnoptéz, 3 sg. și pl. înnopteáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înoptéz v. tr. (d. noapte). Ajung cînd se înoptează: mergînd pe jos de la Galațĭ la Tecucĭ, am înoptat pe la Piscu. V. refl. impers. Se face noapte, se înserează, se întunecă. Pe înoptate, cînd se face noapte. – Și înnoptez. V. înserez, mînec.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink