înnărăvít, înnărăvítă, adj. (reg.) obișnuit cu obiceiuri rele; nărăvit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNNĂRĂVÍ, înnărăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) nărăvi. – În + nărăvi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNNĂRĂVÍ ~ésc tranz. v. A NĂRĂVI. /în + nărav
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNNĂRĂVÍ mă ~ésc intranz. v. A SE NĂRĂVI. /în + nărav
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înnărăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnărăvésc, imperf. 3 sg. înnărăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnărăveáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înărăvésc, V. nărăvesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink