ÎNNĂDITÚRĂ, înnădituri, s. f. Bucată înnădită, nadă; locul unde s-a înnădit. – Înnădi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNNĂDITÚRĂ s. nadă. (A pune o ~ la ...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înnăditúră s. f., g.-d. art. înnăditúrii; pl. înnăditúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înăditúră f., pl. ĭ. Lucru înădit, adăugat, anexat: a pune o înăditură la o scîndură, la o rochie, la un drug.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink