ÎNMIÍRE, înmiiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a înmii și rezultatul ei. – V. înmii.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

înmiíre s. f., g.-d. art. înmiírii; pl. înmiíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNMIÍ, înmiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mări de o mie de ori; p. ext. a (se) înmulți, a spori (ceva) foarte mult. – În + mie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNMIÍ ~ésc tranz. A face să se înmiască. /în + mie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNMIÍ se ~éște intranz. A se mări de o mie (sau de mai multe mii) de ori. /în + mie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înmií vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmiésc, imperf. 3 sg. înmiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmiáscă; ger. înmiínd
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înmiésc v. tr. Fac de o mie de orĭ maĭ mare. – Și îmiesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink