ÎNMIASMÁ, înmiasmez vb. I. tranz. (Rar) A infecta aerul cu miasme. – Din în- + miasmă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înmiasmá, înmiasméz, vb. I (înv.) a infecta (aerul, un loc) cu miasme.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink