ÎNJUMĂTĂȚÍRE s. f. Acțiunea de a înjumătăți. – V. înjumătăți.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

înjumătățíre s. f., g.-d. art. înjumătățírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înjumătățíre f. Acțiunea de a înjumătăți. Înjumătățirea prazniculuĭ, o mică sărbătoare la 25 de zile după Paște, ceĭa ce cade într´o Mercurĭ [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNJUMĂTĂȚÍ, înjumătățesc, vb. IV. Tranz. A împărți, a tăia, a desface etc. în două; a reduce la jumătate, a jumătăți. ♦ A amesteca pe din două cu altceva, a îndoi cu... – În + jumătate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNJUMĂTĂȚÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte integrale) A împărți în jumătăți. 2) A reduce la jumătate; a face să fie de două ori mai mic. 3) pop. (mai ales lichide) A amesteca în jumătate (cu altceva). /în + jumătate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNJUMĂTĂȚÍ vb. (pop.) jumătăți. (A ~ o cantitate.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înjumătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înjumătățésc, imperf. 3 sg. înjumătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înjumătățeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înjumătățésc v. tr. Reduc la jumătate: răpirea Basarabiiĭ înjumătățise Moldova. – Vechĭ -țez. Și jum-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink