ÎNGROPĂCIÚNE, îngropăciuni, s. f. (Pop.) Înmormântare; ceremonie de înmormântare. ◊ Loc. adj. De îngropăciune = trist; cernit, funebru. – Îngropa + suf. -ăciune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGROPĂCIÚNE ~i f. Ceremonie de înhumare a unui mort; îngropare; înmormântare. ◊ De ~ a) de înmormântare; b) foarte trist. /a îngropa + suf. ~ăciune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGROPĂCIÚNE s. v. îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngropăciúne s. f., g.-d. art. îngropăciúnii; pl. îngropăciúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngropăcĭúne f. Acțiunea de a îngropa morțiĭ, înmormîntare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink