ÎNGRIJÁRE s. f. (Rar) Îngrijorare. – V. îngrija.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

îngrijáre s. f., g.-d. art. îngrijării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGRIJÁ, îngrijez, vb. I. Refl. (Rar) A se îngrijora, a se neliniști. – În + grijă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNGRIJÁ mă ~éz intranz. rar v. A SE ÎNGRIJORA. /în + grijă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGRIJÁ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngrijá (a se neliniști) vb., ind. prez. 1 sg. îngrijéz, 3 sg. și pl. îngrijeáză; ger. îngrijând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngrijéz v. tr. Vest. Îngrijorez, umplu de grijă. – Vechĭ. (Cant.) îngrijilivesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink