ÎNGHIȚITÚRĂ, înghițituri, s. f. Înghițire. ◊ Expr. (A bea) dintr-o înghițitură = (a bea) sorbind toată băutura dintr-o singură dată. ♦ (Concr.) Cantitatea de mâncare sau de băutură care se poate înghiți dintr-o dată. – Înghiți + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGHIȚITÚRĂ ~i f. Cantitate de mâncare sau de băutură, care poate fi înghițită dintr-o singură dată. [G.-D. înghițiturii] /a înghiți + suf. ~tura
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGHIȚITÚRĂ s. 1. v. îmbucătură. 2. v. dușcă. 3. înghițire, înghițit. (~ unui ac.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înghițitúră s. f., g.-d. art. înghițitúrii; pl. înghițitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înghițitúră f., pl. ĭ. Cît se înghite dintr´o dată [!], gălătuc: lupu din treĭ înghițiturĭ a și mîncat melu. (V. bol). Modu de a înghiți.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink