ÎNGHESUÍT1 s. n. (Rar) Înghesuire. – V. înghesui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNGHESUÍT2, -Ă, înghesuiți, -te, adj. 1. Strâns, îngrămădit (în număr mare într-un spațiu restrâns); ghemuit2. ◊ Expr. (Adverbial, rar) A râde înghesuit = a râde înfundat. 2. În care este mare înghesuială; aglomerat. – V. înghesui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNGHESUÍT adj. 1. v. îngrămădit. 2. burdușit, îndesat, îngrămădit, ticsit, (rar) tescuit, (reg.) bucșit. (Un geamantan ~ cu ...)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înghesuít s. n. (pl. înghesuíte în loc. pe ~)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se îmbulzi, a se îngrămădi (într-un spațiu restrâns); a (se) ghemui. 2. Tranz. A băga, a vârî pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. ♦ A înconjura pe cineva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare. [Prez. ind. și: înghesuiesc] – În + ghes + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ÎNGHESUÍ înghésui tranz. 1) (ființe) A face să se înghesuie. 2) (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa. /în + ghes + suf. ~ui
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ÎNGHESUÍ mă înghésui intranz. (despre ființe) A se aduna în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se buluci; a se îmbulzi. /în + ghes + suf. ~ui
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNGHESUÍ vb. 1. v. îmbulzi. 2. v. îngrămădi. 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a îngrămădi, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strâmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bâcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ toate într-un sac.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV. ~ (din ghes; Drăganu îl derivă din magh. gyeszül = a împinge)
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înghesuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. înghésui, 3 sg. și pl. înghésuie, imperf. 3 sg. înghesuiá
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înghésuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (d. îngemuĭes și îndes. V. ghes). Îndes, împing, înghemuĭesc. V. refl. Mă îndes, mă îmbulzesc, mă grămădesc: caliciiĭ se înghesuĭesc la pomană.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se înghesui ca sardelele expr. a călători într-un mijloc de transport supraaglomerat.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink