ÎNGERÉSC, -EÁSCĂ, îngerești, adj. 1. Care aparține îngerilor, privitor la îngeri, de îngeri; angelic. ♦ Ca de îngeri; pur, neprihănit; excepțional. 2. (Rar) Călugăresc, monahal. – Înger + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGERÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de îngeri; propriu îngerilor; angelic. /înger + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGERÉSC adj. serafic, (rar) serafimic, (livr.) angelic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGERÉSC adj. v. călugăresc, mănăstiresc, minunat, monahal, monahicesc, splendid, superb.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngerésc adj. m., f. îngereáscă; pl. m. și f. îngeréști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngerésc, -eáscă adj. De înger, angelic. Fig. Foarte bun, frumos ș. a.: chip, cîntec îngeresc. Răbdare îngerească, răbdare foarte mare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink