ÎNGERÁȘ, îngerași, s. m. Diminutiv al lui înger; îngerel. – Înger + suf. -aș.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNGERÁȘ s. (rar) îngerel.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îngeráș s. m., pl. îngeráși
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îngeráș m. Înger mic. Termin de alintătură.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îngeraș, îngerași s. m. (intl.) polițist.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a face (pe cineva) îngeraș expr. (iron.) a ucide (pe cineva).
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink