ÎNGĂLBENÍRE, îngălbeniri, s. f. Faptul de a (se) îngălbeni; p. ext. veștejire, ofilire. [Var.: (pop.) îngălbiníre s. f.] – V. îngălbeni.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNGĂLBENÍRE s. v. ofilire.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îngălbeníre s. f., g.-d. art. îngălbenírii; pl. îngălbeníri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ÎNGĂLBENÍ ~ésc tranz. A face să se îngălbenească. /în + galben
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ÎNGĂLBENÍ mă ~ésc intranz. 1) A căpăta culoarea galbenă; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a păli. /în + galben
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNGĂLBENÍ vb. 1. v. păli. 2. v. ofili.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îngălbení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngălbeneáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îngălbenésc v. tr. Fac galben: timpu îngălbenește hîrtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s´aŭ îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s´a îngălbenit de frică.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink