ÎNGĂIMEÁLĂ, îngăimeli, s. f. (Rar) Îngăimare. – Îngăima + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

îngăimeálă s.f. (pop.) 1. vorbe încurcate, confuze. 2. ezitare, nehotărâre, nesiguranță, nedumerire.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

îngăimeálă s. f. (sil. -găi-mea-), g.-d. art. îngăimélii; pl. îngăiméli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngăĭmeálă și îngîĭmeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a saŭ de a se îngîima. Vorbă îngîĭmată. Trăgănare [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink