ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, s. f. (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Var.: înfurcătúră s. f.] – Înfurci + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFURCITÚRĂ s. v. bifurcare, bifurcație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfurcitúră s. f., g.-d. art. înfurcitúrii; pl. înfurcitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfurcitúră f., pl. ĭ. Locu unde ramurile saŭ drumu se înfurcește.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink