ÎNFRICOȘÁT, -Ă, înfricoșați, -te, adj. Cuprins de frică; speriat2, înspăimântat, îngrozit, înfricat. ♦ Înfiorător, înspăimântător. ♦ (Reg., cu valoare de superlativ) Teribil, grozav. – V. înfricoșa.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNFRICOȘÁT adj. v. îngrozit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înfricoșát, -ă adj. Umplut de frică: mutră înfricoșată. Înfricoșător, formidabil: o artilerie înfricoșată. Foarte bun, turbat: niște bucate înfricoșate. Foarte strălucit: o nuntă înfricoșată. Adv. Formidabil: tunurile bubuĭaŭ înfricoșat.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ÎNFRICOȘÁ ~éz tranz. A face să se înfricoșeze. [Sil. în-fri-] /în + fricos
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ÎNFRICOȘÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de frică. /în + fricos
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNFRICOȘÁ vb. v. îngrozi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înfricoșá vb., ind. prez. 1 sg. înfricoșéz, 1 pl. înfricoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înfricoșéze; ger. înfricoșând
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înfricoșéz v. tr. (d. frică, fricos). Umplu de frică, îngrozesc, înspăĭmînt, intimidéz. Vechĭ înfric, a -á.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink