ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNFRICOȘÁ ~éz tranz. A face să se înfricoșeze. [Sil. în-fri-] /în + fricos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNFRICOȘÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de frică. /în + fricos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFRICOȘÁ vb. v. îngrozi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfricoșá vb., ind. prez. 1 sg. înfricoșéz, 1 pl. înfricoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înfricoșéze; ger. înfricoșând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfricoșéz v. tr. (d. frică, fricos). Umplu de frică, îngrozesc, înspăĭmînt, intimidéz. Vechĭ înfric, a -á.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink