ÎNFRICÁT, -Ă, înfricați, -te, adj. (Reg.) Înfricoșat. – V. înfrica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFRICÁT adj. v. cutremurat, încrâncenat, înfiorat, înfricoșat, îngrozit, înspăimântat, zguduit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfricát, -ă adj. Rar azĭ. Umplut de frică. Strașnic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFRICÁ vb. I. Refl. (Folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. – În + frică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFRICÁ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfricá vb., ind. prez. 3 sg. înfrícă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfríc, a -á v. tr. Vechĭ. Rar azĭ. Înfricoșez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

înfricoșéz v. tr. (d. frică, fricos). Umplu de frică, îngrozesc, înspăĭmînt, intimidéz. Vechĭ înfric, a -á.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink