ÎNFOMETÁ, înfometez, vb. I. Tranz. A face să flămânzească; a constrânge prin foame. – În + foamete.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNFOMETÁ ~éz tranz. A face să îndure foame; a ține nehrănit; a flămânzi. /în + foamete
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFOMETÁ vb. v. flămânzi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfometá vb., ind. prez. 1 sg. înfometéz, 3 sg. și pl. înfometeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfometéz v. tr. (d. foamete). Umplu de foame, fac să sufere de foamete: a înfometa poporu pin [!] legĭ proaste. – La Delv. înfomat, flămînd.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink