ÎNFIRIPÁ, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență. ♦ Refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. Refl. A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [Prez. ind. și: înfiríp. – Var.: înciripá vb. I] – Cf. sl. čerep „oală, hârb”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNFIRIPÁ ~éz tranz. A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a închipui; a înjgheba; a sclipui; a improviza. [Și înfirip] /cf. sl. erep
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNFIRIPÁ mă ~éz intranz. 1) A ieși din sărăcie; a prinde cheag. 2) A-și reveni după o boală; a prinde puteri; a se întrema; a se înzdrăveni. 3) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistență; a înmuguri; a încolți; a se deștepta. [Și mă înfirip] /cf. sl. erep
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFIRIPÁ vb. v. apărea, arăta, ivi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFIRIPÁ vb. 1. v. înjgheba. 2. v. întrema. 3. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a se) vânjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ și el după o viroză.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfiripá (-péz, înfiripát), vb. – 1. A forma, a compune. – 2. A ameliora, a restabili. – 3. (Refl.) A se realiza, a se transforma în realitate. – Var. (Mold., Bucov.) înciripa. Origine necunoscută. După Giuglea, Dacor., II, 825 și LL, II, 42, de la un lat. *imperfilāre, care nu pare posibil. Pușcariu, Dacor., IV, 710-2 și DAR pleacă de la var., considerînd că forma de bază este un hiperurbanism, și o derivă din sl. (rus., rut., bg.) čerep „ghiveci, oală”; semantismul ar pleca, deci, de la sensul din sl., pentru a trece la acela de „a repara un recipient spart”, și de aici „a repara”. Această der. nu pare probabilă, deoarece este ciudat ca vasele sparte să se poată repara și încă și mai ciudat să se repare atît de bine încît să se poată ajunge la ideea de „a îmbunătăți”. Pare evident, așa cum semnalează Tiktin și Scriban, că acest cuvînt provine de la fire „caracter, fel de a fi”, cf. a-și veni în fire = a se înfiripa „a se reface”; însă nu este clar.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înfiripá vb., ind. prez. 1 sg. înfiripéz/înfiríp, 3 sg. și pl. înfiripeáză/înfirípă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfírip și -éz (mă), a -á v. refl. (cp. cu fire și încĭupăresc). Îmĭ vin în fire, mă restabilesc, mă întrămez, prind putere: puiĭ s´aŭ înfiripat, bolnavu s´a înfiripat. Fig. Cîștig ceva parale, mă îmbogățesc puțin. Visul săŭ se´nfiripeáză (Em.), visu luĭ începe a se realiza.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink