ÎNFIÁT, -Ă, înfiați, -te, adj. Care devine fiu sau fiică prin înfiere. [Pr.: -fi-at] – V. înfia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFIÁT adj. (JUR.) adoptiv. (Copil ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFIÁ, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (cu forme legale) un copil. [Pr.: -fi-a] – În + fiu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNFIÁ ~éz tranz. (copii) A primi în familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a adopta. [Sil. -fi-a] /în + fiu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFIÁ vb. (JUR.) a adopta. (A ~ un nou-născut.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. înfiéz, 3 sg. și pl. înfiáză, 1 pl. înfiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. înfiéze; ger. înfiínd (sil. -fi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfiéz v. tr. (d. fiŭ). Adopt ca fiŭ, ĭaŭ de suflet.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

înfia, înfiez v. t. a aresta.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink