înfărtățíre s.f. (reg., înv.) înfrățire, înfărtăție.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înfărtățí, înfărtățésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a se face frate de cruce cu cineva, a se face fârtat cu cineva.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink