ÎNFĂȚÁ, înfắț, vb. I. Tranz. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc. ◊ Expr. A înfăța patul = a schimba lenjeria patului. – În + față.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNFĂȚÁ înfăț tranz. (perne, plapume, așternuturi) A îmbrăca cu fețe curate. /în + față
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFĂȚÁ vb. a îmbrăca. (A ~ o pernă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A înfăța ≠ a desfăța
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfățá vb., ind. prez. 1 sg. înfăț, 2 sg. înféți, 3 sg. și pl. înfáță; conj. prez. 3 sg. și pl. înféțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfắț, a -á v. tr. (d. față. – Se conjugă ca învăț. V. răsfăț). Pun saŭ schimb fața uneĭ perne saŭ uneĭ plapome.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink