înescá vb. I refl. (înv.) a se isca.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

isc, a -á v. tr. (vsl. iskati, a căuta, iz-iskati, a cere, a reclama; sîrb. iskati, rus. iskatĭ). Pricinuĭesc (rar): a isca o trebuință. V. refl. Mă ivesc, mă stîrnesc, mă produc de-odată (vorbind de ceva răŭ): s´a iscat o furtună, o ceartă. – Vechĭ și a se esca și înesca.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

înésc (mă), V. isc (mă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink