îndurligá, îndurlíg, vb. I 1. (reg.) a toarce (când gros, când subțire); a îndruga. 2. (reg.) a spune vorbe fără rost; a îndruga, a pălăvrăgi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink