ÎNDUIOȘĂTÓR, -OÁRE, înduioșători, -oare, adj. Care provoacă înduioșare; mișcător, impresionant, emoționant. [Pr.: -du-io-] – Înduioșa + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNDUIOȘĂTÓR1 adv. Cu înduioșare; în mod care trezește înduioșare. A privi ~. /a înduioșa + suf. ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNDUIOȘĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care înduioșează; cu proprietatea de a înduioșa. Melodie ~oare. /a înduioșa + suf. ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNDUIOȘĂTÓR adj. duios, emoționant, impresionant, mișcător, patetic, răscolitor, tulburător, vibrant, (rar) răvășitor, (înv.) simțitor. (O poveste ~oare de dragoste.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înduioșătór adj. m., pl. înduioșătóri; f. sg. și pl. înduioșătoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink