ÎNDRUMÁR s. n. (Rar) Îndrumător. – Îndruma + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDRUMÁR ~e n. Carte ce cuprinde o colecție de norme, reguli și recomandări practice într-un anumit domeniu; călăuză; îndreptar; ghid. /a îndruma + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDRUMÁR s. ghid.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndrumár s. n., pl. îndrumáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink