ÎNDREPTĂTÓR, -OÁRE, îndreptători, -oare, adj. (Și substantivat; înv.) Care îndreaptă, îndrumează; călăuzitor. – Îndrepta + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDREPTĂTÓR adj., s. v. călăuzitor, îndrumător, povățuitor, sfătuitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndreptătór adj. m., pl. îndreptătóri; f. sg. și pl. îndreptătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndreptătór, -oáre adj. Care îndreaptă. S. n., pl. oare. Carte saŭ aparat care îndreaptă (îndreptar).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink