ÎNDOCÁRE, îndocări, s. f. Acțiunea de a îndoca. – V. îndoca.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDOCÁRE s.f. v. andocare.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

îndocáre s. f., g.-d. art. îndocării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDOCÁ, îndochez, vb. I. Tranz. A efectua operațiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor. [Var.: andocá vb. I] – Din germ. eindocken.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNDOCÁ ~chéz tranz. (nave) A ridica pe un doc plutitor, în vederea unei reparații. /în + doc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDOCÁ vb. tr. a ridica o navă pe un loc plutitor, a intra într-un doc. – var. andoca vb. (< germ. eindocken)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

îndocá vb., ind. prez. 3 sg. îndocheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink